Ideea postarii acesteia mi-a venit cand intindeam la uscat salopetele lui Catrinel. In primele 4-5 luni Bucuria a stat aproape numai in salopetele magice. Asa imi place sa le spun- magice. Apoi, am facut o pauza de ele, am fost si in tara, iar acolo a stat in rochite (cald rau) sau in pampers. Dupa ce ne-am intors in Anglia, am cumparat iar salopetelele. De data asta, ele sunt pe post de pijamale. Eu inca nu-mi dau seama daca ii este frig sau nu noaptea. Haha! Si am ales sa ii stiu picioarele acoperite, de fapt, imbracate. Facem bed-sharing (amandoua suntem fericite cu alegerea de a dormi impreuna- a inceput sa se autoserveasca in somn) si cand ma mai trezeam pentru alaptat o vedeam dezvelita pe picioare, pentru ca doarme in toate pozitiile POSIBILE. Ei!, a inceput sa ma escaledeze in somn! Cand credeam ca a adormit, o vad cum incearca sa se ridice adormita in fundulet. Noi achizitii si nopti cu treziri dese. Somnul de bebelus e de ingeras…parca asa stiam??!

Inca de la inceput am ales o varianta simpla de imbracat bebelusul. Am dorit sa evit necajirea Bucuriei. Cand e asa de mica, de frageda, de mititica, nici nu-mi vine sa o scot din starea ei, sa ii ridic mana, sa ii bag piciorul. Salopeta sa fie din bumbac 100% (numai BUMBAC pentru bebelus)! Dupa cum ti-am spus, este simplu si rapid de imbracat. Am avut vreo 12 salopete pentru primele 3 luni si tot cam atatea bodyuri scurte cu maneca scurta si lunga. Combinatia a fost: body si apoi salopeta. Acum ii pun salopeta direct pe piele.

A… salopetele au la capetele manecilor si manusi, insa eu nu i le-am intors. Tin minte ca in spital i-am pus manusile, dar, dupa o filosofie a manusilor pentru bebelusi (m-am uitat pur si simplu la ea si m-am trezit intrebandu-ma „de ce copilul meu are manusi?”), i le-am scos.