V-am spus ca incercam sa urmam cat de cat metoda Montessori si ne lasam ghidati de Catrinel in alegerea activitatilor de zi cu zi, ne straduim „sa ghicim” ce ii place, ne adaptam cerintelor ei, iar uneori ii propunem si noi ceva nou doar pentru a testa simturile ei. Daca e captivata, noi cautam si alte activitati din sfera aceea, daca nu… procesul se reia! Haha!

Acum vreo doua luni, i-am luat creioane speciale pentru copii asa mici. Sunt in forma de ou tocmai pentru a le prinde in mainile ei (la fel de mici) si de a nu o forta sa aiba o prindere gresita pe viitor. Sa zicem ca a dorit mai mult sa le pocneasca si sa afle ce zgomote fac ele. Acum sunt ascunse. Da… de atunci. I le vom da mai incolo. Mai rarut ca e mai dragut!

Si sa incep povestea primului ei tablou… In ianuarie am gasit activitatea minune prin care ne-am creat o amintire de pus la sufletel si in cui!

Eu aveam acrilice si panza in casa. Mi-a placut sa pictez (imi place!), doar ca nu am profitat de timp pentru asa zisa pasiune a mea.

Ce am folosit?
– O panza (poti folosi la fel de bine si o foaie pusa pe tocator)
– Acrilice (poti folosi tempera)
– Folie alimentara (apropo, care e partea aia lipicioasa? La unele nici nu imi dau seama care e partea care „lipeste”)
Bun! Am pus ici-colo culori pe a mea panza, apoi am infasurat-o in folie alimentara, asigurandu-ma ca e prinsa bine si i-am dat-o lui Catrinel. A fost oarecum curioasa. La inceput a dat cu mainile timid peste folie, a incercat sa o rupa, nu a reusit. In cele din urma, dupa cateva minute bune de palmuit panza (credea ca e toba), culorile s-au intrepatruns. Am lasat la uscat pana a doua zi si in urmatoarele trei zile am lasat amprenta noastra pe rand: Bogdan, eu si Catrinel. Cu mari rugaminti m-a lasat sa o murdaresc de mov pe mana ei absolut impecabila.
Noi suntem foarte incantati de primul nostru tablou.

PS: Cu manutele-astea doua am facut un tablouas foarte foarte dragalas!