Catrinel a mai zburat cu avionul cand avea 7, 8 si 9 luni. Sa iti povestesc cum au fost primele trei zboruri. Primul a fost un chin: intarziere de 3 ore, plecare la 12 noaptea, ajuns dimineata, ea a dormit aproape tot zborul, dar a fost tare suparata cand stafful mai anunta una- alta, caldura mare, a transpirat mult, caldura si aerul conditionat alternau in veselie… cam atat imi amintesc. Eu eram obosita si foarte fricoasa de zborul nostru. Am si plans in avion cu ea in brate pentru ca… de-aia! A fost cel mai urat zbor cu turbulente multe, iar eu nu eram in zona mea de confort. Ce mi-a mai alinat starea a fost ca am alaptat-o tot zborul. Mi-a fost teama sa nu o doara urechile la decolare si aterizare, dar imediat m-am linistit vazand-o ca vrea titi. De la primul zbor am doar fotografii din aeroport cand o alaptam.
La cel de-al doilea zbor, o doamna controlor din Anglia ne-a intrebat daca sigur nu avem lapte in biberon. I-am raspuns clar ca nu. Ea a insistat. Eu am raspuns ca alaptez si sigur nu am lapte decat in sani. Wooow! Ce-am facut? I-am citit pe fata un mare semn de intrebare si mi-a sugerat ca ar fi prea mare bebe pentru alaptare. Ups! In gandul meu mi-am zis: “Sigur a zis asta si nu cumva am inteles eu gresit?”. Bogdan m-a aprobat ca fix aia zisese. I-am zambit larg, replicandu-i ca nu e deloc mare. Ba chiar mica de tot. 7 luni.
Bun! Urmatoarele doua au fost de vis! Bucuria intr-o mare forma, nu a dormit deloc, a explorat fiecare cm din avion, s-a jucat cu vecinii, a zambit tuturor, iar eu m-am simtit minunat! De fiecare data i-am povestit ca urmeaza sa zburam cu avionul, i-am descris cat am putut eu de bine ce se va intampla, am pregatit-o sa simta noua aventura ca pe ceva firesc. Chiar daca a fost pe baterii, de fiecare data cand statea cu centura (la decolare si aterizare) a vrut sa o alaptez. E indicata alaptarea in cele doua momente pentru a nu crea presiune mare in urechi. Si iata cum singura temere a mea era taiata de pe lista! Insa, Bogdan mai are probleme la aterizare. Chiar daca stam cu gura deschisa si inghitim in sec, pe el tot il deranjeaza putin urechea. Am mai auzit copiii planagand in avion spunandu-le mamelor ca simt ceva in urechi. Mi se rupe sufletul.
Ei… Acum, la 1 an si 5 luni (aproape), i-am facut aceeasi pregatire: cu doua saptamani inainte de zbor i-am explicat ca vom zbura cu avionul, i-am aratat toate avioanele de pe cer, i-am spus ca vom zbura ca pasarelele, ne-am jucat cu avioanele de jucarie (unul de lemn si unul Lego), ne-am uitat pe carticica Going on a place de la Usborne, am pregatit bagajele impreuna.
Distractie mare si de data asta! Distractia a inceput de la intrarea in aeroport. Acum, mergand singurica, s-a plimbat peste tot, a facut celebrele flotari fix la imbarcare, s-a jucat cu noi printre bancile de asteptare.
A!!! Era sa uit! In aeroportul nostru Henri Coanda, camera Mama si Copilul era inchisa cu un lant, de la un capat la celalalt. Am presupus, cum era firesc, ca e inchisa. Si am ales sa o schimb la iesirea de la toaleta doamnelor, ajutata de Bogdan. Ei, fix atunci a trecut doamna de la curatenie. Ne-a intrebat foarte mirata: „De ce nu intrati la Mama si Copilul?”. Noi: „E inchisa!”. Ea: „A, nu e! Am pus eu lantul de forma pentru ca intra oamenii si isi fac nevoile acolo. Ei nu citesc sus ca scrie Mama si Copilul si fac mizerie aiurea. Intrati acolo! Dati la o parte lantul.” Ce sa mai zic? Am ramas masca.
Sa continui experienta alaptarii in avion. Am alaptat-o de fiecare data la decolare si aterizare. Dusul a fost de pomina! Carlos- colegul de langa noi a dormit (cred!), iar Catrinel ne tot arata ca el face „nana”. Era foarte contrariata ca el doarme si voia sa se joace cu el. A supt foarte mult la zborul dus. Nu a dormit deloc, chiar daca se vedea ca ii e somn. Bogdan a facut cateva drumuri cu ea in brate pe culoar. Aici ma amuza teribil. Se vede cat de mandru e de Catrinel ca a nimerit cifra 5. La intors, nu a vrut titi pe toata decolarea si i-am dat cana de apa sa bea, pentru a evita durerea in urechi. Mi-a adormit in brate o ora si ceva. E mai simplu sa zbori cu ea decat cu mine- asta e verdictul lui Bogdan! Nu stiu de ce mi-e putin (mai mult) frica de avion. Dar, iarasi il invoc pe B., la cate ocazii nefaste de accident pe drumul Bucuresti- Brasov au fost… avionul e cel mai sigur transport.
Sa iti povestesc despre Carlos, prietenul nostru spaniol din avion. A incercat el sa doarma, cred ca i-a si reusit, dar ultima ora a fost captivat de Catrinel si de noi. Noi il bombardam cu intrebari despre Barcelona, Catrinel il bombarda cu privirile ei smechere, adorate de noi. Carlos statea la geam, eu cu Bucuria la mijloc si B. la culoar. Ei… si ce sa vezi! Ba ii trimitea cate o ochiada lui Carlos, ba se baga in titi. Si momentele astea erau pe repeat cam o jumatate de ora. Era haioasa imaginea noastra. Am crezut ca va fi stanjenit, insa el a reactionat firesc, fara nicio obiectie, asemenea tuturor celor care dadeau ochi in ochi cu noi.
E drept, am avut in cap oarece indoieli privind alaptatul in public, stiind-o pe Catrinel cat de atasata e de momentul nostru… Bogdan a fost alaturi de mine si din privirile lui am prins increderea in noi doi, reamintindu-mi normalitatea alaptarii.
Centura am ales sa o tin inchisa atat timp cat ea vrut acest lucru. Cand voia sa zburde, o lasam cu Bogdan, eu stand cu ea inchisa mereu pentru a ii oferi un exemplu constant. Daca a vrut zapaceala, o trimiteam cu Bogdan, daca statea cumintica, o tineam legata de mine.
Sa revin la zborul cu a mea Bucurie in plina ascensiune verbala! Haha! Vorbeste si le turuie pe limba ei. Chiar si in avion! A stat de vorba cu vecinii din spate, s-a jucat cu doamna din fata noastra. Am avut parte de oameni intelegatori si foarte voiosi.
O alta problemuta e cea a schimbatului in avion. Voi va descurcati singure in cabina doar cu bebe? Eu nu. M-a ajutat Bogdan, am lasat usa deschisa, stewardesele nu au zis nimic. Presupun ca daca era mica ar fi fost mai in banca ei, dar acum maricica pune mana peste tot, vrea sa atinga tot, sa se joace cu orice.
Acum… fotografii din zborurile noastre
