[Mic intro: 2 ore de nani adanc dupa ce ne-am intors]

Planuiam de cateva saptamani o iesire undeva. Nu stiam unde, nici aproape, nici departe: nici prea- prea si nici foarte-foarte. Este cald in masina, Catrinel incepe foarte repede sa nu mai vrea sa stea in scaun, eu incep sa ma foiesc ca nu vreau sa o dau jos din scaunul ei minunat si cel mai cel. Ii enumar TOATE avantaje de pe lumea asta doar sa stea in el. Se conduce haotic pe strazi. In fata noastra, pe drumul de intoarcere doi soferi au depasit aproape de noi, iar eu m-am speriat rau. Dar, sa incep cu inceputul. Vineri seara inca tatonam booking-ul la greu. Am vrut la Plaiul Foii, insa ei au ocupat pana in septembrie. O sa ajungem si acolo, nu e bai. Am vrut Cheile Gradistei- la fel, sold out. Nu scapati de noi, o sa venim, doar sa rezervam din timp. Am zis Viscri. Nu era mai nimic disponibil. Si mi-a aparut CRIT. Nume usor de alintat de catre Catrinel. Din Chit si Crit nu ne-am mai oprit vreo 10 minute.

Am plecat sambata dimineata si am facut o oprire la Cetatea Rupea. O minunatie de cetate. Ne-a placut mult. Este restaurata recent si arata aproape, dar aproape minunat, daca nu puneau un geam termopan cu rama maro (au salvat nitel) la un turn. In fine! Sa nu fiu chiar carcotasa, dar zau ca arata oribil termopanul. A! Dar si prizele si intrerupatoare sunt ciresele de pe tort. Haha!

Ne-am bucurat, am urcat si coborat, ne-am suit pe bolovani, am facut bau, Catrinel a explorat toate turnuletele, noi dupa ea imediat, s-a imprietenit cu Tudor, un baietel de 2 ani si 8 luni din Oradea. S-au imbratisat, s-au tinut de mana, s-au jucat si au vorbit pe limba lor. Draguti foc! Apoi, el ne-a prezentat-o pe Ilinca, surioara lui de numai 5 luni.

Dupa cetate, am pornit-o spre cazare si in 20 de minute, am ajuns la Convivium Transilvania. Mirosea tot ca la tataia. Am luat pranzul delicios si am facut nani de urgenta. Ora de somn a fost decalata mult, dar a recuperat din plin. De la 16 la 18:45. Am ales sa o trezim noi, altfel faceam du-te vino pe ulitele din sat pana la miezul noptii.

Dupa nani, ne-am plimbat prin Crit. Oamenii nu prea se aratau. Deloc aproape. Multe case goale si mari. Goale si darapanate, goale si colorate. Am ajuns la Biserica fortificata. Accesul se facea prin intrarea de la Casa Kraus. Cam ciudatel. Eram chititi spre biserica, insa Bucuria a vazut locul de joaca de acolo. Este si terasa in fata pensiunii si am zis sa comandam ceva de mancarea. Am impuscat doi iepuri, dar degeaba! Trambulina este ceva de domeniul fantasticului. Este o improvizatie JALNICA. Plasa protectoare nu este prinsa si Catrinel a vazut fix la prima topaiala. Era cu Bogdan. Inaintea lor se dadusera alti copii mai mari si el nu a sesizat problema asta, insa Catrinel a luat-o din plin, zburand pana pe iarba. Patronul, initial, a dat vina pe copiii de dinaintea noastra, insa se vedea clar ca plasa nu avea cum sa fie prinsa, fiind ceva improvizat de ei. Iar dupa 10 minute, s-au scuzat ca au uitat ei sa ne precizeze ca nu a fost niciodata prinsa. Okay! Super! Minunat! Tocmai noi s-o patim. Dupa 10 minute de Titi si dragalasit trandafirii roz din curte, fetita noastra era ca noua si avea chef de trambulina din nou. De data asta, tinuta de mana. De fiecare data cand cade sau se loveste de ceva, mergem inapoi sa facem acelasi lucru tocmai pentru a nu prinde teama de el.

Am vizitat Biserica, dar ce i-a placut lui Catrinel a fost mica noastra mare descoperire: intr-un colt, steteau 5 catelusi mici si scanceau. Am plecat spre cina, unde doamna de la cazare ne-a pregatit ciupercute de munte cu mamaliga si branza la cuptor.

Noaptea, ne-am plimbat pe ultite, pana pe la 10. Ea in spatele meu si Bogdan cantand toate cantecele stiute de noi, cerinta ei pusa pe repeat fiind „Noi suntem romani”.

Noaptea mea a fost alba. Am trimis spre somn 2 paianjeni, iar Madalina s-a lansat in aventura insectelor din camera. Fulgere si tunete ca in noastea trecuta noi nu am vazut niciodata. A plouat de-a rapait! Catrinel nu a parut deranjata de tunete. Pana pe la 24, s-a tot intors ba stanga, ba dreapta, dar somnul a fost linistit. Dimineata, pe la 6, musca m-a trezit, iar in coltul de sus, un alt paianjen tesea de zor. Eu toata noaptea am luminat camera cu lanterna de la telefon ori de cate ori ma cauta Catrinel sa o alaptez.

Dupa micul-dejun (mare mai degraba), am vrut sa mergem spre cimitirul sasesc, insa nu am ajuns la el, traind o altfel de experienta. Ne-am jucat cu Madalina, cea plina de emotii, o fetita de 7 ani, care avea grija de caprele familiei, impreuna cu ceilalti 2 frati ai ei. Ochii ei verzi, mainile muncite si murdare de pamant ascundeau rosul ojei sarite de pe unghiile mici, parul prins intr-o coada, privirea in jos. Ce ascund astea toate? Nu stiu. Stiu doar ca zambetul ei mic si timid a fost indeajuns de mare pentru Catrinel sa ii raspunda si Bucuria mea printr-un alt zambet. A fost o dragoste la prima vedere.

Dupa intalnirea cu fetita capritelor, am pornit-o spre Mesendorf. Inaintea noastra era un cuplu care il sunase pe ghidul din sat si domnul a aparut in 5 minute. Am stat de vorba cu domnul (ah! Nu ii stiu numele. Tare mult ne-a placut de dumnealui). Un om cald. Catrinel si-a bagat picioarele intr-o baltoaca si radea de mama focului, dar dupa ce a iesit nu i-a convenit situatia si a bagat un zambet simandicos, spunandu-mi sa ii schimb sandalutele de urgenta.

Am vrut sa vizitam si Viscri, dar am zi pas drumului cu hartoape. Am mers vreo 10 minute si am decis sa ne intoarcem ca dadeam dintr-o gaura intr-alta. Si cum iti spuneam la inceput, se conduce in graba, haotic. In fata noastra, au fost 2 depasiri alandala. Eu m-am speriat, cred ca i-am transmis lui Catrinel deoarece pana acasa a fost cam suparata.

Acasa am ajuns fix pentru somnul ei, dar era mult prea energica si obosita sa adoarma. Eu eram doar obosita si-mi doream nani. Si nani a venit miraculos! Bogdan a iesit cu ea la joaca 2 ore si eu am dormit BUSTEAN, in aceeasi pozitie. La plecare, tin minte ca a venit imbracata in rochie si cu palaria pe cap sa imi spuna „pa!” si sa isi ia ramas bun de la titi si eu eram adormita, iar cand a venit mi-a dat o trezire pe cinste! Cum a deschis usa, s-a urcat pe mine si vreo 15 minute nu s-a dat jos din pat.

Cum m-am odihnit eu? Simplu! Acasa.

Iti arat fotografiile din prima zi, urmand ca maine sa le postez pe cele de duminica de la Crit si Mesendorf.

Ah! Daca ti se pare putin rotunjor la fata B e din cauza extractiei maselei de minte. Avem noi ceva special cu ele. Haha!

Bucura-te cu Bucuria mea!