Alaptare

Povestea alaptarii. Prima saptamana

[Mic Intro: Mi-e dor de un somn pe burta!]

O tot intrebam pe mami „Hai, spune-mi, cum a fost cu mine? Cat m-ai alaptat?” si ea „Ei, Madi, eu doar vreo patru luni ti-am dat. Asa tin minte. Asta pentru ca doamna doctor de atunci mi-a zis sa te trec pe lapte praf si mancare pentru ca nu luai in greutate CUM TREBUIE. Da,da! Fix patru luni ca te-am oprit lunea de dupa botezul tau atunci cand am fost la dispensar sa te cantaresc.” Pfff… Si cate mame nu au fost sau sunt in situatia de acum 26 de ani. Si m-a trecut pe lapte praf si a-nceput diversificarea cu minunatul mar pasat cu biscuiti. Clasic, nu?

La ultimele doua intalniri cu moasa mea de la 32 si 36 de saptamani am discutat, de fapt, m-a intrebat „Alaptezi sau ii dai biberon?”. „Voi alapta!” am spus clar si raspicat.

Sistemul lor de moase din Anglia incurajeaza enorm alaptarea, deoarece procentul mamelor care alapteaza aici e si el mic, asemenea celui din Romania. De cativa ani se promoveaza alaptarea. Am avut de completat si in planul de nastere cu optiunea mea de a hrani copilul, unde am bifat breastfeeding. Am nascut-o pe Catrinel la 38 de saptamani si 3 zile, printr-o nastere indusa si necesara, avand o complicatie descoperita la 38 de saptamani. Nu a fost cum mi-am imaginat, dar faptul ca ne-am descurcat amandoua a fost cel mai important lucru pentru mine. Nasterea a fost minunata. B si mama au fost alaturi de mine, dar la momentul culminant mami nu a mai suportat si a iesit pe hol, intrant dupa ce a auzit Bulgarasul tipand. Bulgaras am alintat-o din burtica.DSC01746

Corpul meu s-a conformat repede transformarii. Dupa ce am nascut-o, cu al ei cordon ombilical, a fost pusa pe pieptul meu direct. La vreo 10 minute i-au taiat cordonul. A stat in bratele mele trei ore, la san, ne-am dezmeticit, a supt, ne-am giugiulit toti trei, ne-am minunat de Bulgarasul nostru. Catrinel a stat numai la mine, cu mine, langa mine. Nu a fost curatata, nu a fost spalata. Un doctor pediatru rezident a venit dupa cateva clipe dupa ce am nascut-o, s-a uitat la ea cand era in bratele mele si si-a dat Ok-ul. Mi-a spus doar sa ii pun o caciulita pe cap. Atat. Eu am nascut la ora 20:04, iar la 23:30 am facut un dus ajutata de mama, timp in care Catrinel a fost cantarita de moasa. Atunci d-abia au cantarit-o. Moasa a vrut sa ma vada in picioare, ca pot merge singura, fara ajutor, iar la 24:00 eram in rezerva cu Bulgarasul langa mine in patutul ei. In cele 4 zile de stat in spital (din cauza analizelor mele de sange care erau alandala) moasele veneau sa ma invete cum sa o atasez la san, se asigurau ca atasarea e corecta, verificau ca o alaptez. Ei!, cu tot ajutorul din lume, sfarcurile ma dureau. Rau. Moasele mi-au dat o crema minune din lanolina, Lansinoh, pe care mi-am cumparat-o ulterior. Este MAGICA! Catrinel statea si doua ore la san, adormea imediat, dar o vedeam cum da din falcute. Nu cred ca era tocmai bine cum am inceput noi alaptarea, dar asa a fost sa fie. Nu am avut rani sau sa imi fi dat sangele. Nu, dar erau foarte sensibile si ma dureau.

Moasele m-au invatat cateva pozitii de alaptare. Habar nu aveam de asa ceva. Credeam ca doar in brate se poate alapta. Sa nu mai spun de mami, care a ramas uimita de alaptatul la orizontal Haha! Asa ii zic eu. M-au invatat alaptarea in brate, stand intinsa si minge de rugby- nu mi-a iesit niciodata, cu toate ca m-ar fi ajutat atunci cand am avut canal infundat la o luna. Cand eram in prezenta lor, imi iesea atasarea din prima, cum plecau ele si eram singura nu imi iesea si presupun ca o puneam gresit la san de ma dureau rau. Si Catrinel statea chiar si o ora la san. In cele cinci zile petrecute in spital, intr-o camera cu 6 rezerve despartite doar de o perdeluta, puteam scrie romane intregi despre mame eroine. Fiecare avea ziua ei de plans Haha!. S-a nimerit ca intr-o zi sa ne plangem trei mamici ca nu ne descurcam cu alaptatul, chiar daca moasele alergau de la una la alta ca niste furnicute sa ne ajute. Eu, stand mai mult timp in spital, am prins mai multe proaspete mamici si vrand- nevrand auzeai mai tot ce se petrecea cu ele. Da, am plans, de frustrare ca analizele de sange aveau valori prea ridicate si eram tinuta in spital pana cand ieseau bine, alta data am plans de durerea la atasare, alta data ca nu dormisem bine de plansetul altui bebelus. M-am potolit la un moment dat cand aveam temperatura crescuta si moasa m-a incurajat spunandu-mi ca daca am febra chiar nu ma lasa acasa mai devreme.

A… Auzeam moasele recomandand altor mame sa alapteze din 3 in 3 ore si sa schimbe sanul dupa primele 20 de minute. Nu mi s-a parut tocmai un sfat bun. Eu nu am tinut cont. Mie mi-au zis doar de faza cu schimbatul sanilor, pe care nu o recomand. Singura m-am prins ca nu e de mine asta. Las copilul sa suga cat vrea el, cand imi cere el, niciodata nu l-am lasat sa planga, imi dadeam seama ca vrea sa manance.

Eu i-am dat numai san, nu m-am muls in prima saptamana, laptele curgea daca presam sanul, mai ramanea doar sa fie corecta atasarea. Am vazut o mama care se mulsesesi ii dadea bebelusului lapticul cu o mini seringa si din paharel. Si bebelusul manca foarte bine. Moasele nu au dat nicio clipa biberon bebelusilor ai caror mame au zis ca vor sa alapteze, au avut rabdare sa ne invete si sa ne explice. Moasele veneau din ora in ora sa ne verifice, scriau intr-un caiet cam tot ce se intampla cu noi. Ne-au luat temperatura si pulsul in fiecare zi, numarau de cate ori bebelusul a facut pipi si caca, i-au facut un prim test de auz.

Ce nu mi-a placut absolut deloc e ca de fiecare data cand mi-au luat sange moasa nu nimerea vena si m-a intepat de cateva ori aiurea, in alta zi moasa student chiar nu s-a priceput deloc, urmand sa cheme o asistenta care stia sa ia sangele si pe care am asteptat-o vreo 5 ore. S-a mirat si ea ca m-au chinuit atata.

B mi-a fost alaturi in fiecare zi , de la 8 pana la 22 seara. Partenerul putea sta in tot acest interval si mai puteai primi alti vizitatori seara, in cateva ore (bineinteles, mami). Asa tin minte.

Joi ne-au dat verde si am plecat acasa, cu toate ca analizele nu erau bune. Vineri a venit acasa o moasa sa imi arate iar ce si cum cu alaptatul, sa imi spuna ce ar trebui sa mananc, sa se asigure ca bebelusul are patutul pregatit si ca nu exista riscul de a se sufoca. Nici dupa intalnirea asta nu mi-a reusit atasarea fara durere. Seara a mai venit o alta moasa care a avut rabdarea sa imi explice cum ar trebui sa stau la alaptat. Ideea e ca stateam si eu prost, avand dureri de la epiziotomie.DSC01773

O alaptam la cerere, suportam durerea cand o alaptam si, incet- incet, de vineri incolo am alaptat-o normal. M-am obisnuit sa nu mai fiu crispata cand o atasam, sa ma gandesc ca ce fac e bine, sa nu mai imi pun o suta de intrebari daca al meu copil mananca sau doar molfaie. Sambata deja aveam furia laptelui, cu frisoane. Sanii angorjati rau de tot i-am mai domolit cu masajul la dus. Deja in 2-3 zile disparuse durerea si au revenit la normal.

Imi mai aduc aminte de frisoanele din timpul nasterii si de dupa. Cam o saptamana am avut in fiecare noapte frisoane.

In urmatoarea postare voi recomanda surse de informare despre alaptare. Eu le-am descoperit ulterior, in momente de panica- canal infundat si mastita.

4 thoughts on “Povestea alaptarii. Prima saptamana

  1. Ce frumos ai povestit ! La prima experiență am pățit și la fel ca mama ta , însă la a doua m-am ambiționat și am alăptat 1 an și 4 luni . Nu aveam lăptic prea mult ( dr. neonatolog a spus despre mine ca-s o mămică optimistă dacă consider că am lapte) , o mufam 🙂 si la jumătate de oră , n-avea cum sa moara de foame ( până la 6 luni DOAR sân ).

    1. Oooo, ce ne bucur pentru tine ca ai fost încăpățânata și ai reușit chiar dacă ai primit o mica descurajare,.. Uite asa se induce mamei mesajul ca nu are de ajuns, când ea și am ei corp știu cat sa ofere!bravo te pup

  2. N-o condamn pe d-na dr , când m-a apăsat pe sân n-a ieșit nicio picătură de lapte 🙂 . Abia dacă scoteam 30 ml în 30 de min, în zilele mele bune ( am încercat de câteva ori ,cu pompa electrica si cu cea manuală, fără prea mare succes ). Însă ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost gândirea pozitiva . Mă imaginăm pe o insulă pustie ….ce puteam să fac altceva decât să alăptez?

    1. Asa si eu, mi-a luat ceva timp pana sa realizez ca daca nu ma mai stresez atat cand o puneam la san totul va fi simplu!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *