Scriu un articol mai maricel despre sistemul medical din UK, unde imi vars oful. Daca m-ar intreba cineva ce nu imi place in UK, primul lucru ar fi NHS. Las supararile pentru viitorul articol. Aici vreau sa povestesc cum i-am ascultat primele batai ale inimii.

Hai ca tot sunt nevoita sa incep cu „minunatul” context pentru a intelege de ce am sarit in sus de bucurie!
In UK sunt niste pasi standard de cand ai aflat ca esti insarcinata. La mine s-au cam poticnit, dar trecem peste. Pocs! Am facut testul de sarcina! PREGNANT! Bun… Am sunat la gp (un fel de doctor de familie) sa spun ce si cum despre mine. Mi-au dat numarul de telefon al moasei din zona mea. Si am sunat si m-am rugat sa ma vada si pe mine…MULT! M-am rugat mult. La un moment dat am crezut ca e ceva discriminare la mijloc (ma intrebase de cateva ori din ce tara sunt) si devenea chiar frustrant raspunsul ei- „mai e timp pana la prima vizita”. Sunam moasa, moasa imi spunea sa sun doctorul, doctorul ma trimitea la moasa si tot asa de vreo 3 ori. Dupa o peripetie pe la urgente, unde m-am lasat pagubasa si m-am dus sa imi fac ecografie la privat, caci eram chiar ingrijorata, am ajuns in saptamana a 13-a (de obicei, prima intalnire are loc prin saptamanile 8-9) la o moasa, am completat impreuna cu B. cateva pagini din caietelul meu pentru sarcina. Si… cam atat. A… mi-a luat si sange. Vazand ca nu ma prea baga in seama moasa- asta am simtit la inceput, am cerut o programare la un doctor cu ceva experienta in probleme sexuale- cam atat puteam sa am acces din prima la un doctor care e generalist. Fiecare clinica are un site, unde poti citi despre doctori, ce experienta are fiecare. Pe cat de deschis pare sistemul, pe atat de inchis l-am descoperit ulterior. Sistemul lor de moase este de admirat, poate asa a fost sa fie inceputul meu. De exemplu, o alta mamica a avut parte de asistenta de indata ce a sunat moasa, la o saptamana a si vazut-o. Urma sa vad a doua oara moasa dupa prima ecografie (nu stabilise data), care a fost in saptamana a 16-a. Cam tarziu. Prima ecografie se face in saptamanile 8-14. As dori sa stabilesc faptul ca nu-s deloc adepta ecografiilor „fara numar” in sarcina. Chiar mi-a placut ca aici se fac doar 2, nu luna si ecografia.

Bun! Dupa ce am realizat ca am intrebari, chiar multe intrebari si nu prea mai am rabdare pana ma programeaza moasa, am apelat la ajutorul unui doctor. Doamna doctor a fost foarte draguta, mi-a raspuns cu rabdare, a fost si ea mirata ca pana atunci nu facusem prima ecografie si m-a intrebat: „I-ai ascultat inima?”. Eu: „Nu.” A cautat cateva minute bune aparatul pentru ascultat bataile inimii in cabinetul altui doctor si a venit victorioasa. Mie nu-mi venea sa cred ca ii voi auzi inima din burtica.

Batea tare. Batea pentru noi. Era inimioara din mine. Facea poc-poc-poc-poc! A fost momentul nostru! Un moment inedit, pe care nu-l anticipasem si care m-a facut mult mai fericita!

Da, stiu, mi-a parut rau ca B. nu era cu noi. Seara, l-am intrebat: „Ia uite, B., vrei sa cumparam aparat de ascultat inima?”. El: „Te si vad in fiecare zi cu el pe burta verificandu-i pulsul!”

[PS: in primul trimestru de sarcina nu prea mi-a ars de fotografii… nu eram cooperanta ;)]