Yeeey! Uite ca pana la urma vorbesc despre rolul moasei. La noi, din cate stiu eu, nu prea mai sunt moase. Oricum, eu nu aveam nici cea mai vaga idee ce ar face o moasa la noi sau in UK. In Romania esti obisnuit sa vezi doctorul pentru orice problema, iar in sarcina numai pe el il vezi. Controalele sunt numai cu doctor, faci nu stiu cate ecografii (luna si ecografia), analize peste analize si lista poate continua. Asta e ideea mea generala legata de urmarirea sarcinii in Romania, din ce am auzit de la cunostintele mele.
In UK, pe toata perioada sarcinii vezi numai moasa daca nu ai complicatii. Asa a fost si in cazul meu. A! Am vorbit 5 minute cu doctorul pe la 26 de saptamani despre problemele de spate in cazul in care as fi facut epidurala. Mi-a dat ok-ul. Atat. Sa revin…

Programarea pentru primul control s-a tot amanat. Nu mi-a placut deloc ca m-au trimis de la gp (medic de familie) la moasa. Timp de o luna. Nu se hotarau care sa ma primeasca primul. Habar nu am de ce ma tot trimiteau de la Ana la Caiafa. Pana la urma, normal ar fi fost sa vad moasa din start, dar la fiecare discutie, eu luam legatura cu moase diferite si fiecare spunea varianta ei. Moasa ramane aceeasi in sarcina, eu, va spun drept, am vazut multe.
La prima intalnire, am avut de completat cartea verde impreuna cu B. Mi-a verificat nivelul de noxe, mi-a luat sange pentru analize si mi-a spus sa astept scrisoarea de la spital cu programarea pentru prima ecografie. In UK posta functioneaza perfect si iti pui toata increderea in ea (asta ca o comparatie cu posta de la noi). Si am mers la ecografie in vreo saptamana. Parca a fost la 16 saptamani. A fost cu intarziere din cauza amanarilor repetate de moase. Pana la a doua ecografie, m-am mai intalnit cu moasa dar nu mai imi aduc aminte ceva notabil. A doua ecografie a fost cea morfologica- de la 22 de saptamani. Bucuria nu s-a intors in burtica sa ii vada si coloana si eventual sa ne spuna ce e Bucurie sau Bucurel Haha!. Chiar daca am dansat pe hol si am sarit vreo 10 minute, nu s-a miscat din loc. Am revenit peste 2 saptamani unde Bucuria era pozitionata fix pentru ecografie. Acum o pregatisem de dinainte, am rugat-o sa stea frumos la poza si asa a fost. Acestea sunt singurele ecografii facute in sarcina.

La fiecare intalnire, am stat de vorba cu moasa, mi-a masurat burtica, i-am ascultat inimioara, se asigura ca masuratorile urmau o curba ascendenta. Dupa cum am scris mai sus, eu nu am avut o moasa constanta (un motiv ar fi ca am schimbat orasul prin saptamana 32). Ei… si la o masuratoare in saptamana 31, burtica aparea ca nu crescuse si m-au programat la o alta ecografie pentru a ne asigura ca suntem in parametri. Bucuria crestea si tot crestea la caldurica mea. Daca masuratoarea nu e facuta de aceeasi moasa pot fi erori dintr-acestea. Eh, pe de o parte, m-am asigurat ca e fetita. Oricum, pana nu am nascut-o, nu am fost sigura 100%. In total, au fost 4 ecografii, dintre care 2 au fost impuse de situatie. Spre deosebire de Romania, unde te duci foarte des la ecografii sa verifici starea copilului. Ma asteptam ca atunci cand am aflat ca am colestaza (in saptamana 38) sa ma trimita la ecograf, dar nu s-a intamplat. Nici inainte de nastere.

Nu am fost multumita de atitudinea moasei atunci cand i-am pomenit ca sunt cam ingrijorata de mancarimile din palme si talpi. Mancarimile au aparut prin saptamana 35. M-a linistit ca sunt oarecum normale. Bun. Apoi, in saptamana 38, noptile au devenit zile practic. Nu puteam dormi din cauza mancarimilor de pe tot corpul. Nu aveam iritatii, nu am avut umflaturi, pur si simplu, ma scarpinam ca in Caprele Irinucai Haha! Bogdan si mami radeau de mine (la inceput), dupa- ingrijorare maxima pentru copil. Din analizele de sange am aflat ca am colestaza de sarcina si nastere a fost indusa. Miercuri mi-au zis ca am colestaza si m-au si programat pentru inducere- duminica, iar luni Pocs! Repet, la nastere nu mi-au facut nicio ecografie. Doar am fost monitorizata.

Sunt multumita pana peste cap ca nu am fost nevoita sa fac ecografii, ca am invatat sa am incredere in corpul meu, lasand viata din mine sa ma ghideze in calatoria noastra.