[Mic intro: Cautari intense]

In Anglia daca sistemul medical e unul structurat, rigid oarecum, caruia i-am tot gasit minusuri, dar caruia i-am descoperit si plusurile, aici, in Romania, am de pierdut timpul pe cautari intense cu scopul final de a pune mana pe acel pediatru din capul meu. E foarte amuzant… stii batranii care tot spun „Lasa, mama, fa-te doctor sa ne tratezi si pe noi! Mai de-un picior, mai de-o durere de cap…”? Ei… DE CE NU M-AM FACUT DOCTOR? Haha! DE CE? De ce B. nu s-a facut doctor? De ce? N-are nimic- compensam acuma!

Daca am dat cioara din mana pe vrabia de pe gard… In Anglia, habar nu aveai de doctorul la care aveai programarea, aia era, aia primeai (mai pe scurt). Aici, intru, caut pareri despre doctori, caut recomandari pe grupuri, intreb ca nebuna in stanga si-n dreapta de doctori pana oi da de omul doctor.

Acum doua saptamani, Catrinel si eu ne-am pricopsit cu o raceala, cu dureri in gat. Ea era mai rau, se ineca atunci cand manca, nu putea inghiti si, ulterior, varsa in timpul mesei. Eram putin mai mult ingrijorata si am mers in prima faza la un pediatru, care mi s-a parut asa si asa. Dar sigur era foarta inimoasa. Bine…nici Catrinel nu a acceptat sa fie aascultata. Nu stiu cum s-ar fi putut gestiona situatia in timp ce Bucuria mea era toata un plans intens. Oricum, m-am bucurat ca nu s-a hazardat cu antibiotic. Starea ei nu s-a imbunatit si am mers a doua zi la pomul laudat. O sa imi vars amarul povestind „minunata experienta”. Am fost programati noaptea, pe la ora 21. Evident, am intrat la 21:30. Era coada. Si mai era si cald, de ne-am molesit asteptand. Doamna doctor a iesit din cabinet, scuzandu-se unei cunostinte care era inaintea noastra spunandu-i ca a stat o ora sa ii explice unei mame ca nu e bine sa ii dea copilului de noua luni pielea aia. Se referea la alaptat. Copilul nu era in grafic. Mda…deja eram dezgustata. Nu stiu de ce am mai intrat apoi. Am intrat si in 5 minute am si iesit cu injectie facuta, in plansetele ei puternice (ne-a rugat sa iesim ca nu suporta plansul copilului). Atitudinea dumneaei m-a suparat tare rau. Cred ca suntem prea cumintei- zic eu. Prin simplul fapt ca am intrebat ce injectie ii va face si care e rolul ei am lezat doctorul din ea. Nu mi-a aratat nicio clipa omul, care e esential- eu asa cred. Daca esti obosita si nu suporti plansul unui copil, meseria ti-e compromisa. Sunt multi parinti sau si adulti care accepta maniera asta brutala a doctorilor. Ma simt tare neputincioasa in unele clipe, atunci cand se intampla ceva cu ea si nu o pot ajuta. Mai mult, in unele situatii, simt ca asist fara nicio reactie (din pacate sau din fericire nu vreau sa ma mai incarc si cu unele atitudini ostile, vrand sa ma concentrez doar asupra copilului).

Bun…si am stat eu si m-am gandit sa incep sa caut omul doctor. Pot spune ca oarecum stau linistita, gasind un pediatru pe inima mea. Haha! Stiu, sunt greu de multumit. Poate ca la unele subiecte nu cadem de acord (noi am ales blw pentru Catrinel si am ales sa aprob tacid unele indicatii despre mancare ca doar nu stricam eu conversatia prea mult placuta de noi) povestindu-i istorioara noastra de cand a aparut Catrinel. Am ales sa ma prezint la pediatru intr-o zi normala pentru noi, cand Catrinel chiar nu avea nimic, am vrut sa ne familiarizam cu ideea de doctor, sa ne apropiem bland. I-am luat omuletii Lego cu ea, am povestit plimbandu-ma cu Bucuria prin cabinet, aratandu-i personajele pictate, a decis sa o consulte cand am pomenit de episodul de laringita (dovedit a fi un diagnostic pus prea repede). Mai are doar putin rosu in gat. Inevitabil, cu toate explicatiile noastre ca nu i s eva intampla nimic, Catrinel a plans. Mai am de lucrat la partea asta cu plansul. Oare toti copiii plang la doctor? Sau mama are vreo metoda? Poate chiar pediatrul… In Anglia, ei i-au dat voie sa se joace cu stetoscopul si apoi au consultat-o, pe timpul consultatiilor eu o tineam in brate. Cred ca partea asta de apropiere fata de copil are unele minusuri. Chiar daca i-am luat cu ea jucariile ei preferate de acasa, nu am imbunat-o cu ele. Ma gandesc ca daca ii dai un ragaz copilului la inceput si ti-l castigi de partea ta, il poti aseza in toate felurile posibile la consult. Data viitoare cand vom mai merge, o voi ruga sa o consulte pe Bebe (papusica ei mititica) mai intai, sa ii dea si lui Catrinel jucaria aia interesanta numita stetoscop si de-abia apoi sa trecem la greul vizitei. Sper sa imi iasa! Speranta moare ultima.

PS: Minunata fotografie surprinde linistea si iubirea noastra. Daca nu ai aflat inca de ce poti face in aplicatia Pics App, intra aici!