Daca anul trecut, Catrinel era un bulgaras mititel care se trezea pentru laptic si mai schimbam cateva priviri si sunete, anul acesta povestea noastra de Craciun e fix la polul opus.
Am ales sa petrecem Sfantul Craciun in Avrig, la o pensiunea laudata pe booking ca ar fi destinata familiilor. Am rezervat, ne-am prezentat cu tot cu al nostru copil pe seara cu o ora inainte de petrecerea pentru asteptarea mosului. Dupa-amiaza am vizitat Castelul de Lut de la Valea Zanelor, un loc de poveste, Mosul ne-a intampinat din parcare, ne-am pozat cu el si dupa ne-am continuat drumul pana in Avrig.
Multi copii si multa energie- pe scurt! Mancarea de la pensiunea a fost foarte buna, am inteles ca alimentele de baza sunt din productia proprie. Si a venit ora somnului, dar…. in camera era cam frigulet! In baie dardaiai. Uite ca la pensiunea laudata centrala nu a mai facut fata si am trecut cu chiu cu vai de noaptea de Mos Ajun cu nas infundat si cu treziri dese din cauza mucilor. A doua zi, de Craciun, am zis sa vedem daca se incalzeste camera si am plecat sa vizitam Castelul Bruckenthal din Avrig. Ptiu! Trist! Panorama e dezolanta. Avem locuri turistice de exploatat pe care le lasam in paragina. Si doare sa vezi asta. Ne-am intors si B. a facut bagajele (am luat toata casa dupa noi pentru 3 zile) si-am pornit-o spre casa. Am facut un detour la Manastirea Constantin Brancoveanu de la Sambata de Sus. Pe drum am gasit colindatorii (Irozii) si ne-au colindat. Catrinel era fascinata de coifurile lor cu iconite si a ascultat cumintica.
HAHAHA! Am uitat de magica trasura trasa de doi cai in care am vrut sa ne urcam. Ne-am urcat noi, eu si Catrinel, ajutate de un domn care era deja in caruta si… pocs! trasura s-a contrabalansat si s-a inclinat. I-am dat-o repede pe Catrinel lui Bogdan si am coborat imediat. Nu a fost cine stie ce complicaciune, doar ca ne-am speriat tare si am zis pas trasurii.
Fericire e in noi, fericirea depinde doar de noi! Da, am fost oarecum mahniti ca bifam cu brio chestiile imposibile! Pe moment Bogdan, eu mai eram si pe drum ofticata ca nu ne-a iesit mini vacanta, dar nu am vrut sa riscam sa facem si o mai mare patanie cu sanatatea lui Catrinel. Ne-am redresat pe parcurs si am facut din ziua de Craciun o aventura!
Traditia se continua la sat! Ne-am bucurat mult pentru ca i-am descoperit pe drum. De fapt, ei pe noi! Ne doream ceva autentic si am gasit!
Mai jos vezi din fotografii momentele noastre de fericire pura!
PS: Sa mai zic ca fix acum toti trei suntem raciti si cea mai vesela dintre noi e, fireste, Bucuria!
