Lumea mea

Linistea

[Mic intro: dimpotriva!]

Pfoai! Daca mi-as lua pulsul de cand Catrinel a inceput sa mearga, asemenea unui sinusoid ar fi. Imi bate inima pac-pac! Intruna. Parca nu am niciun moment de respiro. Suntem cu ochii pe ea si oricat am fi parca tot ne scapa cate ceva, loviturile si micile cazaturi, urmate de cateva minute de plans sunt dovada vie ca asa e cand ai copil. Simti! Ca si-a spart buza (ups! Se pare ca imi seamana.), ca uneori vrea sa si fuga si nu ii prea iese si se da cu al ei cap (spune perfect CAP. Ne topeste!) de parchet- caz fericit, sau de gresie- caz nefericit… sa mai povestesc? Sper sa nu mai am ce povesti! Pare asa mare uneori, in sensul ca noile ei achizitii, care se resimt in timpul somnului, ne uimesc. Stie sa arate mai tot- capul, parul, ochii, sprancenele, fruntea, nasul, gura, limba, gatul, burtica, pretioasa, buricul, picioarele, arata ca are 1 anisor, ne imita inflexiunile vocii, face bau cu orice, face din ochi cu strainii- cred ca a vazut ca asta e cheia de la prima intalnire Haha!, aplauda (si cu picioarele), vrea sa se incalte singurica, de imbracat (iarna pe cat de mult o iubesc… ma face sa ma razgandesc atunci cand vreau sa ies din casa si urmeaza partea imbracatului) sa nu mai spun… Imi aduce papucii daca nu ii am in picioare, imi aduce figurinele Lego sa le dau Titi, la masa ii aduce pe bebelusii ei, ne ia temperatura, cu vitaminele testam diverse metode deoarece cu greu a acceptat siropul atunci cand a avut rosu in gat (am cam fortat-o chiar daca tonele de explicatii si jocuri cu papuselele pareau sa functioneze), dar parca e alt omusor in doar 2 saptamani. Ne da noua mai intai, apoi bebelusilor si sa zicem ca intr-un final ajunge si la ea ceva in gurita. Rabdarea e cheia tuturor. E atat de haioasa la masa cand ne imparte si noua mancarea sau cand pupa carticica ei cu portretele copiilor. E o lume mica intr-una atat de mare. Cand e concentrata si vrea cu orice pret sa exploreze ceva anume… ei! atunci e mare taraboi. Are momentele ei de liniste, in care studiaza te miri ce, de la o lingura pana la jucariile din lemn. E tare atasata de cateva jucarii pe care le ia cu ea pe afara la o plimbare. Iti spuneam de noua etapa a cazaturilor si a loviturilor in care facem fata cum putem noi. Am in cap tot felul de scenarii: Bogdan, tine-o de mana! Uite, daca mai face un pas se loveste de colt!, iar B. tacticos mi-o serveste: Madi, poate daca face vreun dublu salt si doua piruete atunci ar fi o sansa! Si cand doarme e la fel de pusa pe rostogoliri. Se rostogoleste de la mine pana in Bogdan si invers, cu picioarele pe unde apuca. E un spectacol continuu! [M-am oprit din scris pentru a ii face cateva fotografii dormind.] Chiar azi ne-am minunat de ea ca a mai crescut in inaltime. E mai inalta decat biroul si le cam face pe ele de cucuie!

Linistea s-a transformat in veselie!

Cocheta mea mica a probat din nou costumasele ei de cand avea 2 luni, costumase facute cu dragoste de mami. Coada sirenei e pe post de caciulita si e tare funny! Fustita de Craciunita mai mai sa crape pe fundulet, iar bentita de la costumul de floricica e pe post de bratara.

PS: cati ani ani? 1! In ultima fotografie.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *