[Mic intro: raceala nu e pentru noi]

HAHAHA! Postarea e scrisa de pe la inceputul lui ianuarie, dupa ce am trecut primul hop. Tot pe la inceputul lui februarie, a debutat al doilea hop.

Din ianuarie:

[Raceala sau ce o fi avut Catrinel, noi am fost dati peste cap rau de tot. Crunt rau! Primul doborat a fost Bogdan. A fost atat de doborat incat a acceptat masaj si toate cele. El! Chiar el! Bun… eram fericita ca eu si Catrinel am scapat si nu am luat de la el. Pana cand… Catrinel a inceput sa aiba mucisori si febra. Febra cam 38.9. Nas infundat, somn nu prea somn- a dormt trei nopti numai in Boba, eu dansam de nebuna pe la 5 dimineata sa ii extind somnul si asa varza, pofta de mancare 0- la un moment dat m-am muls deoarece imi refuza sanul (panica si mai mare: oare se hidrateaza? Oare de ce nu ma vrea? Oare ii apar dinti noi?), premolarii de jos s-au gandit sa apara fix cand era deja suparata din cauza racelii… sa mai zic? Nu respira deloc bine, i-am facut aerosoli si ei si lui B., dar parca se simteau mai rau. Ei… si dupa 2 zile de la debutul ei de raceala, am luat-o si eu! Dar si in ce chip? In viata mea nu am fost atat de racita. Am incercat diverse siropuri si la mine si la ea. Punctul nostru comun era nasul infundat. Mititica nu dormea bine de tot, eu eram zombie, o purtam in brate sa poata dormi, eram prezenta cu lapticul din dotare si taras- grapis am izbutit. Dupa o saptamana am doborat-o noi pe ea. Intr-un final, am rezolvat-o noi cumva si Bucuria e incarcata 100% de zbenguiala. Acum recupereaza somnul ei dulce.
Am avut o ezitare cu alaptarea in episodul crunt de raceala si m-am speriat, crezand ca am eu ceva de imi refuza sanul. Pur si simplu, ma impingea cu mana si isi indrepta atentia in alta parte. Am alaptat-o doua zile mai mult adormita, accepta sanul in somn. Mie imi era de ajuns atat. Alaptarea e minune si nu voi inceta a spune asta! Ma gandeam ca odata cu experienta in alaptare, imi va fi mai usor, dar Catrinel ma mai surprinde! Din cauza eruptiei dentare, Bucuria era toata un maraila mic care cu greu ne dadea un zambet. Daca noi am fost atat de doborati de raceala, daramite trupsorul ei firav? Dar stii ce e miraculos la oamenii astia mici? Ca taman atunci cand ii vezi morocanosi, ei prind si mai multa putere si iti arata bucuria lor! ]

Am crezut ca am scapat iarna asta! Dar… nu! Pe la inceputul lunii am vazut ca tuseste si ar avea mucisori in gat. Diferentele fata de ce a avut in ianuarie?

Pai… febra a fost mult mai mare, a dormit foarte bine, nasul a fost liber, a avut mucisori in gat si tusea, se ineca si, ulterior, ii varsa. Ultima parte cu varsaturile nu ne-a placut deloc, deoarece adormea la san si de cateva ori se ineca si varsa, ea se supara.

Ce ne-a salvat de fiecare data? ALAPTAREA! Am stat linistita ca se hidrateaza prin laptele meu, am cuibarit-o in bratele mele si nu s-a mai dat dusa deloc! Alaptatul e atat de confortabil pentru Catrinel. Ne-am facut fericite una pe cealalta (asta e definitia mea pentru zilele crunte de raceala!). Evident, apa a fost la discretie. Am mai folosit ceapa si cateva uleiuri esentiale de la doTerra. Am pus langa pernele noastre o ceapa taiata in patru si eu zic ca si-a facut efectul. Iar stickul breathe l-am tinut deschis vreo 3 nopti la rand langa capsorul ei. Bineinteles, i-am si dat cu el pe ceafa si pe piept, iar blendul On Guard l-am aplicat pe langa urechiuse si manute.

Zilele noastre au trecut cam asa… Sper sa fie de domeniul trecutului!