Duminica trecuta a fost a fetitei care are grija de caprele familiei. Madalina. Aici am povestit cum am intalnit-o si cum parca drumul ne-a dus spre ea.

Madalina. 7 ani. Ne gandeam ce posibilitati au copiii din satele sarace de la noi. Multa saracie. Multa munca. Avea manutele muncite, unghiile date cu rosu erau pline de pamant, privirea in pamant si ea. Se uita timid la noi, era toata o emotie mare. In puiul de om simteam mult. Mult si atat.

I-am promis ca ii voi aduce fotografiile pe care le-am facut toate trei duminica. I le vom duce negresit. I-am spus ca are ochii de smarald si ca e tare frumoasa. Este, dar ea nu stie. Sau stie prea multe.

Ieri am scris povestea evadarii noastre pentru o noapte la Crit. Acum te las sa te uiti la fotografii.

Bucura-te cu Bucuria mea!