[Mic intro: Welcome back!]

Stiu, stiu! Nu am mai scris de foarte mult timp. As fi crezut ca daca e mai maricica, as putea face mai multe chestii. Dar, socoteala mea nu e asemenea celei din prezent. Copilul meu are un an si jumatate! Da! 18 luni. WOOOW! E fetita mare! Se dezvolta uluitor, in fiecare zi incepe sa spuna cate un cuvant nou, ne topeste cu dragalasenia ei, incepe sa isi aleaga singura hainele, este atenta la tot ce se intampla in jurul ei, ii place enorm masajul, are o rabdare mare sa urmareasca gazele, se da pe spate si urmareste norii aproape de fiecare data cand mergem afara, ma inteleg cu ea din priviri, ma testeaza cu miscarile ei sus de pe tobogan si mie imi sta inima cat un purice, mangaie frunzele, mugurasii si frunzele, ii place mult sa se balaceasca, sunt zile in care dimineata vrea baita neaparat sau vrea sa stea inca jumatate de ora la masaj, citindu-i. Si cate si mai cate!

Dar parca ceva le intrece pe toate! Privirea ei de senzatie atunci cand vede pentru prima data ceva nou. Si acel ceva nou in postarea de astazi e Cascada Urlatoarea de la Vama Buzaului. Dupa ce ne-am intors din Barcelona (la inceputul lui aprilie) si am constat ca bagajele pot sta linistite nedespachetate cateva zile (chiar nu-mi place sa despachetez bagajele, dar trebuie!), a doua zi ne-am dus haihui sa vizitam imprejurimele. Si am ales sa vedem Valea Zimbrilor si Cascada Urmatoarea de la Vama Buzaului.

La rezervatia de zimbri am gasit leaganele, adoratele lui Catrinel. Am vazut zimbri, caprioare si cerbi. La 10 minute de mers cu masina, am gasit Cascada. O minunatie a naturii. Ne-am jucat cu apa, am explorat padurea si ne-am odihnit pe bancuta.

Bucura-te cu Bucuria mea!