[Mic intro: Expozitia aeronautica Brasov + Joaca]

Acum vreo doua saptamani (cand am trecut ok-ul estetic de scos din casa dupa extractia molarilor de minte) am fost sa vedem avioane.

Avioane mici si mari = deliciul lui Catrinel

Am mers de dimineata la expozitie, lume nu prea era, ceea ce noua ne-a convenit. Oamenii de acolo nu prea erau chiar asa de entuziasmati pe cat ne-am asteptat noi, mai toti testau si erau bagati cu ochii in calculatoare. Mda. Tipic. Un film derula nebagat in seama pe un perete intreg. Scaunele erau goale. Noi ne-am distrat in toata sala, am alergat printre afise, Catrinel se tot ducea la machetele unui domn venit in Anglia si noi ii explicam ca sunt doar expuse, nu le putem atinge, dar ne putem bucura ochii si… cam atat. Ne-am indreptat (repejor) spre locul de joaca din centru.

Ce am povestit mai sus e doar o mica parte din sambata aceea. Ce e cel mai e ce e ca atunci cand mergem cu totii undeva, dupa ce a trecut mai mult timp fara ca Bogdan sa iasa la joaca, e ca Bucuria e la Bogdan in brate, merge cu Bogdan sau sta pe langa Bogdan. Catrinel e satelitul lui. Eu ii observ si ma copleseste cum vrea sa ii arate absolut tot ce stie sa faca nou, sa ii arate ca a invatat sa se catere peste tot (aproape). Il ia peste tot in aventura din parc, ii place ca Bogdan o da tare in leagan (eu zic ca o dau si eu tare, doar ca Bogdan o da mai mult peste limita mea…haha!) si ne alergeam, jucandu-ne prinselea.

Sambata e despre ei, despre jocul lor din priviri.

Bucura-te cu Bucuria mea!